Epilogul Irinei

Ma minunez si ma tot minunez de lumile voastre acunse, de universurile voastre preapline de povesti, de amor, de suparari si tristeti, de senzatii, de frumusete, de conejitas, orgasme electronice, masculi alfa, pisici, petreceri, muzica si dans, oameni frumosi, fuste si pantofi, calatorii si vise revelatoare. M-am conectat si eu la toate acestea si recunosc ca sunt invidoasa ca nu am fost/sunt parte din toate aceste.

Mai mult, recunosc ca m-am ofticat ca nu m-ai pus si pe mine, milady, in lista imparateselor, duceselor si conteselor pe care le-ai facut partase la prima ta impresie, si m-a ofticat si lipsa ta de incredere vizavi de constiinciozitatea mea legata de fusta calatoare. E adevarat ca am uitat sa i-o duc Siminei azi :), insa cred ca mi-am dovedit disciplina si seriozitatea dand nastere blogului ei si scriind cu pasiune prima poveste. Eu m-am tinut de patea de mea de invoiala si am sunat-o pe Mihaela cum am ajuns acasa. Avand in vedere ca ea nu a raspuns, maine o voi suna pe Valentina sa o invit la acea plimbare in parc (stii tu care) si ii voi duce ei fusta.

Acestea fiind spuse direct din corazon, pot adauga, tot de acolo, ca ma bucur in schimb teribil ca Simina sa decis sa ma puna in copie la mesajele voastre sa ca pot si eu sa ma bucur de toate aceste si sa spread the love alaturi de voi.

Voi incepe prin a povesti ceva ce am ratat in prima mea poveste despre fusta, si totusi ceva atat de evident incat mi s-a parut cumva implicit:

Nu v-am povestit deloc despre cat incredibil de frumoasa mi s-a parut nunta lor in simplitatea ei, despre cat de multa dragoste am simtit acolo intre ei si pe chipurile lor, cata emotie am debordat vazand-o pe Simina in rochia ei minunata de mireasa cu lacrimi de fericire in ochi (si cat de mandra am fost ca eu am gasit-o si ca, mai mult, este la fel ca a mea), despre cum mi-au tremurat picioarele cand au deschis cadoul de la noi, despre cat de mult ne-am implicat cu totii (si eu, si Cornel, si Gabi, si Lili si tata) sa iasa frumos si sa le placa, despre cum au reusit sa ne adune pe toti in jurul lor, pe toti toti, cei ce sunt si cei ce au fost. Nu v-am povestit deloc despre Liviu si felul in care o privea pe Simina cu tandrete si un fel aparte de pasiune violenta - recunosc ca am incercat sa nu vad partea asta din urma, dar nu prea am reusit... Eu una simt ca am daramat o bariera in relatia cu el, una pe care nu am trecut-o niciodata in relatie cu Tase de exemplu, pentru ca am putut sa-i spun ce simt. Si mi-e tare drag.

Am fost astazi la ei in vizita cu Maramu, si, in ciuda unei mahmureli cumplite, m-am simtit acasa cu ei in iglu. Simina a fost minunata! Ne-a rasfatat cu retete dintr-o cartoaie care troneaza la ei in bucatarie ca o biblie. Ne-a facut branza la gartar cu un sos delicios de patrunjel si lamaie, cartofi cu ciuperci gratinate la cuptor si brownies, care in ciuda aspectului dubios, au fost chiar foarte bune. A capatat rabdare cu Mara si ea rasplatit-o din plin cu atentile ei speciale si chiar si un pup. Ne-am depanat tristeturile si planurile de viitor. Dupa ce a venit si Liviu ne-a obligat pe amandoi sa urmarim cele 4 (patru!) parti ale unei conferinte despre barbati si femei care pe ea a amuzat teribil si la a doua vizionare. M-am revansat si eu cu un filmulet al unei tip care povestea cum a facut ea atac cerebral (sic!). Apoi ne-am jucat sah chinezesc fara bilute dar cu pioni colorati in timp ce Mara lua boaba cu boaba de strugure si ii arunca la cos. Asta e ceea ce eu numesc quality time in familie, iar noua lor familie imprastie good vibes all around.

Cand eram mica protestam se pare la povesteile care nu se terminau cu o nunta. Iata o poveste care incepe cu una si cine stie cum se va termina...

Cu multa iubire, desigur. :)

PS: Tin sa va mai povestesc ca Simina a alergat dupa masina noastra dupa ce am plecat ca sa ii suteasca Marei strugurii de la gura si ca sunt foarte incantata de povestea cu iepurasul conejito pe care o sa-l implementez si eu de maine in loc de preadetestatuldargreudeinlocuitul 'pasarica/pasaroanca/pasa' pe care l-am abordat pana acum in relatie cu Mara in lipsa de alte idei.

PSS: Voi pune acest epilog si pe blogul nostru, ca sa marchez trecerea fustei care, by the way, este spalata si intinsa cuminte la zvantat impreuna cu finalul primei sale povesti.