Wednesday, August 17, 2011

Fusta in Andalucía Punctul culminant

Sambata 13 august, aeroportul El Prat Barcelona, am plecat sambata pentru ca vinerea nu zboara nimic spre Jerez. Si cel mai usor drum spre Cádiz e dinspre Jerez, asa cum zice si Manu Chao ca el e si destept (vezi aci http://www.youtube.com/watch?v=pBn3uTOgoBY).
Fusta calatoare ramane confuza si pierduta cum o stim si pierde avionul spre Jerez! Pam pam!

Asa ca il sun disperata pe Carlos, care taman ce se indrepta spre Jerez sa ma culeaga. Rade un pic, ma consoleaza un pic, se uita un pic pe net (intre noi fie vorba, a reactionat ca un buton panica, dar pentru ca acest blog nu este despre mine, despre el, despre relatii, barbati, ci doar despre dragoste, n-am facut decat sa apreciez reactia lui perfecta la vestea mea cea proasta, fara alte urmari...va zic de pe acum ca sa nu va mai intrebati!) si zice "Bine, ca sa nu pierzi toata povestea si planurile si entuziasmul, peste 4 ore e un zbor spre Sevilla si inca mai sunt locuri. Gandeste-te un pic si-mi zici ce decizi, daca vrei sa continuam cu planul si sa ne vedem azi cum am stabilit". Traiasca low-costurile spaniole, ma gandesc exact 3 secunde jumate si zic hai!

Asa ca al doilea bilet cumparat, check-in-ul facut, controlul de securitate trecut, ies in curtea interioara a aeroportului (da! Barcelona are asa ceva!), imi aprind o tigara si incep Crónica de una muerte anunciada a lui Márquez, asteptand sa ma imbarc peste juma' de zi spre Sevilla. Curtea e plina de levantica si miroase frumos (da, domne, tocmai am descoperit locul perfect de citit in Barcelona! In aeroport!! Chiar asa!), asa ca pe fusta o doare la basca, ea pare fericita sa vada Sevilla, cu toate costurile implicate. Si fiind calatoare, se bucura si mai mult ca o sa ia trenul de la Sevilla spre Jerez si o sa vada Andalucía pe geam. Eu nu sunt la fel de multumita, amintiti-mi va rog ca la intoarcere sa-mi pun alta fusta, ca nu-mi mai permite bugetul sa pierd inca in avion.

Tot ce pot sa fac in timp ce astept imbarcarea e sa ma gandesc ca nimic nu e
intamplator si ca poate daca prindeam avionul spre Jerez as fi facut vreun accident de masina sau ceva si l-as fi bagat si pe bietul Carlos in necaz fara vina. Ori asa, fusta cea confuza (mai mult ratacitoare decat calatoare) ne-a salvat pe amandoi!

No comments:

Post a Comment